Modexstil

... un targ, pardon, o balta amarata de producatori din care rasar doar cativa nuferi, si ei la preturi exagerate. Nici macar vizual nu mi-a placut, ca sa nu mai ajungem si la capitolul calitate.
Mi-am plimbat ochii doua ore printre standuri si am iesit cu ei rosii, de nervi si de cald.
'Chestii' (pentru ca doar asa pot fi numite) la preturi ce-ajung in apropierea celor din mall-uri si vanzatori ce prefera sa urle in telefon decat sa iti ofere un ajutor sau macar o biata parere despre alegerea ce, poate, ar urma sa o iei.
Nuferii isi merita alintul, restul (din partea mea) nici sa nu-si mai faca aparitia anii urmatori.

Lasati oamenii cu cap sa-si faca treaba, restul... nu mai ocupati spatiul degeaba.

V.

Mai sincer de atat e imposibil.

Am sa incep, bineinteles, cu inceputul si, chiar daca e un cliseu de doi bani, mi-l asum si merg mai departe.

Am citit, am cautat, am invatat si am observant o buna parte din ce ma-nconjoara. Asadar, acum am decis sa trec de la pudism la plural si sa-mi bag ambele picioare in cei/cele/celor/celorlalti care prefera sa-si ascunda limba in chilotii altora si fetele dupa cafenia masca ce-o poarta.

Imi asum cuvintele, chiar si daca acum exista abia intr-un mod virtual si, tot asa, virtual, am sa vi le scuip in fata. Prea urat?! Las’ ca va obisnuiti.

Romania. Ce-i cu ea? Nimic nou. Aceleasi stiri, aceleasi crime si aceeasi oameni.

De cand? Cam de prin 2009. Acum, nu spun ca inainte eram sfinti dar incepem, unul cate una, sa ne saturam de rahatul acela turcesc pe care-l mananca marea greata de oameni din jur si trecem, tiptil, la a procura linguri mai mari ca macar sa-i ajutam sa le stea-n gat.

Cultura. Frumoasa, de la Big Bang incoace. Acum, insa, suntem mai bronzati si furam mai mult (cel putin asa am auzit ca ar fi parerea vecinilor… de scara si, totodata, de bloc).

Invatamantul? Spuneam ceva mai sus de un rahat turcesc.

Profesorii? 2% merita titularizarea de care dispun.

Preotii? Daca ei nu se implica in politica, noi de ce sa discuam de ei?

Viata? Oh, da! Minunea nasterii s-a transformat in chinul parintilor de pretutindeni.

Cam asta ar fi un rezumat, rupt din parerea unui pusti batran, lipsit in cele din urma de orice sentiment binevoitor pentru orice. Nu spun c-am sa ma schimb, nici ca am sa fac doar bine.  Spun doar ca nu mai merge asa si schimbarea, cand va veni, ne va lasa fundurile umede in bataia vantului.

Acum ma pun in Break si nu ma-nclin. M-aplec, sa iau de pe asfalt 1 ban.