Avem glas! (sub capota)

Astazi am avut minunata placere de a descoperi o campanie (bineinteles, pe facebook) cu urmatorul titlu de prezentare:
"Semne de circulatie care ar trebui sa existe" iar ca exemplu era un semn de circulatie ce explica:
 "Atentie, pericol de claxonare fara rost".
Ar fi trebuit sa incep cu: "am ramas PLACUT surprins"; pentru ca simt o oarecare miscare a lumii impotriva
prostiei din trafic insa nu mai pot sa cred atat de usor. In primul rand ar trebui sa vedem cu toii semnele acestea de circulatie, zdravan impamantate, si apoi sa zambim cu gura pana la urechi... pentru ca,
intr-adevar, exista.
Totusi, multi inca se mai intreaba de ce a ajuns claxonul un lucru atat de negativ in trafic iar raspunsul la aceasta nedumerire este foarte simplu:
-Deoarece, ca orice alt lucru bun, oamenii ajung doar sa profite si sa uite de scopul principal al acelui "instrument". Simplu, asa e? :)
Claxonam ziua si noapte, la pranz (cand dorm copiii) mai si injuram din cand in cand si apoi ne miram ca si ai
nostri, cei mici, urla pe-afara de nici tie nu iti vine sa crezi ca exista astfel de injuraturi.
(nu spun ca toti sunt la fel :p )
Si uite asa, in loc sa gasim solutia evidenta intr-o astfel de situatie, de-a dreptul penibila, nu reusim decat sa-i umilim pe cei care gresesc... pentru ca altfel nu inceteaza :-??

PS: nu sunt inca sigur ca asta e o solutie pentru a rezolva problema dar cel putin e un lucru amuzant :D

Un gand, un sentiment, o...

Pe coclauri cu gandul,
Pe drum fiind, strigandu-l,
Ma apropiam de el cu patos
Si parea cu tot-un haos.

Era ceva nou pentru mine,
Nu-l mai simtisem nicicand
Iar cand mi-a spus pe nume
Am vrut, in brate, sa-l strang.

Si m-a strans si el pe mine
Si mi-a spus ca-i era dor,
Sa am un zambet pe fata
Si sa fiu mai domol.

I-am zis ca ma bucur,
Ca, in sfarsit, l-am cunoscut;
Ca el, sentimentul,

Niciodata... n-am mai avut.

Pa ra pa pa paaaa, I'm lovin' it

Trecem prin viata carand pe umeri prostiile pe care le-am facut de-a lungul timpului, pana ajungem sa ne uram si nu ne gandim nicio secunda la ce am facut bine. Dar toate astea ne fac mai buni, mai iubitori, mai bucurosi de micile placeri ale vietii... Asadar, presupun ca e adevarat: "pain is there for a reason", cu toate ca nu sunt... hurt :) FUCK IT! (but love it) ;)

O scurta discutie spre ideea personala a... noastra

- De ce se transforma lumea intrega intr-un cacat?; si-a spus in gand in timp ce mai lua o gura de otrava.

Cu ochii rosii si mainile tremurande, privea paharul din mana stanga. Dreapta nu era deloc atenta, atarnand undeva pe langa fotoliu.

- La fel ca animalele, am ajuns sa vrem doar ce ne place si nu ne mai gandim deloc la cei din jur. Ne taram picioarele in fiecare zi, din pat si pan’la baie, si ne miram ca ne dor oasele. De lene, de-aia ne dor toate! Asteptam zilnic sa fim adorati cand nu suntem capabili nici macar de a iubi pe cineva si totusi, cand se intampla, suntem atat de prosti ca nici nu putem aprecia. Vrem toti banii din lume dar nu ne mai uitam si la cei din jur, cei care nu au mai apucat sa guste de mult timp o ciocolata, asa… macar pentru suflet.

- Si de ce crezi ca se intampla asta?; a spus ea, picior peste picior, urmarindu-l cu privirea peste ochelari.

- Daca-as spune ca e de vina televiziunea, as fi un cliseu prea des inalnit iar daca as spune lumea ar fi un adevar mincinos. Suntem capabili de a lua decizii dar de fiecare data dam vina pe cei din jur pentru propriile alegeri. Suntem niste ipocriti.

- Vorbesti acum la general sau totul e doar ceva personal?

- Daca am folosit plurarul ar trebui sa iti dai seama ca nu vorbeam doar de mine…

- Mai devreme ai spus ca luam decizii dar dam vina pe cei din jur.

- Stii, eu vin aici, te platesc sa ma asculti iar tu pretinzi sa faci niste legaturi pentru a ma cataloga la final ca fiind nebun?

- Eu nu te-am catalogat astfel.

- Da, pentru ca nu e gata inca sedinta… (dand ochii peste cap si sarutand din nou paharul)

- E important ca eu sa aflu ce e, intr-adevar, in mintea ta. Cum percepi lucrurile si care crezi u ca ar fi rezolvarea lor. Abia apoi pot furniza parerea proprie.

- Furniza. Ce sunt eu, un minimarket? De mult ma gandesc sa vin aici intr-o zi. Eram extrem de curios de meseria pe care voi o practicati. Psihologia asta inversa pe care incerci sa mi-o dezvalui nu ma incanta foarte tare, lucru care ma face sa cred ca toti cei care au intrat in camera asta au trecut de fapt prin iad si cand au iesit nu au facut altceva decat sa-si caute fericirea pe lumea cealalta. Asadar, fiind totusi si 45, zi-mi parerea ta despre mine, pana acum cel putin, te rog. (afisand un zambet sarcastic)

- Din scurta discutie pe care am avut-o cu dumneata nu-ti pot oferi prea mult inapoi. Imi pot da seama ca sunt anumite lucruri care te deranjeaza dar totusi inca nu stii de ce.

- Ba stiu dece, pentru ca sunt lucruri si persoane, tampite de altfel, care ma inconjoara. Nu cred ca e atat de greu sa iti dai seama de asta.

- Asta e doar un fel de a te convinge ca ceea ce faci tu e mai bun decat ce fac ceilalti din jurul tau, poate.

- Poate? Deci nici tu nu esti sigura.

- Eu pot fi sigura doar de ceea ce vad.

- Si ce vezi in astfel de sedinte? Pozitia pe care o am in fotoliul asta elegant. Care e adus aici doar pentru a oferi, celor care ti-au parcurs pragul, un motiv in plus de a reveni? Sau presupui ca toti cei care vin aici sunt nesiguri de anumite sentimente si pastilele sunt singura varianta de a se mai relaxa si ei?

- Nu sunt multi pacienti carora le-am recomandat medicamente.

- Ah, nu sunt multi? Dar prin ce numar poate fi definit acest termen?

- Acestea sunt detalii pe care nu le pot divulga.

- Am inteles; zise el zambind din nou, afundandu-se in fotoliu.

- Totusi care este scopul vizitei dumneavoastra aici?

- Sa aflu daca exista cineva, cu multe diplome in domeniu, care sa-mi poata confirma sentimentul pe care, de la inceput, vi l-am oferit pe tava.

- Si concluzia care e?

Aplecandu-se in fata, pune paharul gol pe masa de sticla ce-si facea veacul intre ei si-I spuse:

- Ca sunteti la fel de lasi precum majoritatea si tot ceea ce faceti e sa-I lasati pe cei care vin aici sa vorbeasca in nestire, timp pentru care va luati bani, iar apoi le oferiti un raspuns care ii baga mai tare in ambiguitate si le recomandati sa revina. Mai doriti un pahar? Pentru ca eu voi face plinul pe jumatate, din nou.

- Nu multumesc.

- Preferi altceva de baut sau nu preferi nimic?

- Nu, doar nu beau in timpul sedintelor.

- Din ce motiv, nu va place conversatia pe care o purtam sau e un motiv ascuns, deoarece stiu ca nu plecati cu masina proprie?

- Nu, e doar o regula pe care mi-am impus-o personal.

Luand paharul, “implinit” fiind din nou, se indrepta catre fereastra si privind la gloat ace hoinarea pe strazi ii spune:

- 90% dintre cei care umbla strazile la ora asta, o fac pentru ca urmeaza niste reguli. De luni pana vineri se trezesc dimineata la aceeasi ora, se intorc de la serviciu la aceeasi ora si se culca aproximativ la aceeasi ora, noapte de noapte. In weekend au déjà un ritual iar lunea toti se plang de faptul ca… viata e mult prea monotona. De ce credeti ca se intampla asta?

- Pentru ca toti trebuie sa urmam niste reguli pentru a ajunge intr-un punct in care ne dorim in viata. Traim intr-o comunitate si asta… (nemai apucand sa termine el o completeaza)

- …Ne ocupa tot timpul. Intr-adevar. Si de ce trebuie sa fim asa? De ce suntem obligati sa ne parcurgem viata pe urmele celor de inaintea noastra? Si daca e asa, de ce nu schimbam noi lucruri pentru cei ce vor urma?

- Dar cine a spus ca nu incercam?

- Exact! (ii raspunde, intorcandu-se spre ea). Incercam si incercam si parca nimic nu se rezolva. Si de ce? Pentru ca nu e vina comunitatii in care traim ci modul in care, FIECARE DINTRE NOI gandeste. Iar asta niciodata nu se va schimba. Ah, ba da, cand vom fi inlocuiti cu niste roboti, programati sa faca parte dintr-o rutina, cum facem si noi de altfel. Deci, concluzia e ca nu putem schimba nimic la nivel international ci doar la nivel personal. Asa este, doamna Cart”Z”escu?

- In modul in care ati spus-o, da, asa este, intr-adevar.

- Atunci nu mi-ai dovedit decat ca discutia asta a fost o pierdere de timp pentru mine… 

Asa numitul "timp liber" e doar o iluzie ce acopera faptul ca nu avem timp liber.
In fiecare zi si in fiecare noapte, daca ne-am pune intr-adevar pe fapte, am tot avea cate ceva de facut. Partea buna a acestui aspect e ca avem posibilitatea (uneori) de a alege ce sa facem si ce nu.
Zilele aceasta, am dat peste o intrebare: "Tu ce faci sa ai mai mult timp liber?" iar raspunsul inca il macin. Ca sa avem mai mult timp liber ar insemna, probabil, sa muncim mai putin, sa invatam doar inainte de examene/lucrari/teste etc sau sa muncim mai mult, pe perioade mai indelungate de timp si astfel sa ne putem lua vacante mai lungi insa cantitativ, din punct de vedere al zilelor, ar fi cam aceleasi.
Asadar, intrebarea inca ramane in picioare iar eu tot pe ganduri, incercand sa gasesc cea mai buna varianta de a ma bucura de mai mult timp... liber. :)

Voi cum rezolvati problema asta?

Omul...

... este o fiinta crud iubitoare, crescuta si conceputa cu cateva idei fixe, pe care, mai devreme sau mai tarziu le va schimba sau nu.
Concluzia: omul este o incertitudine iar asta e singura claritate! :D