Am sa incep, bineinteles, cu inceputul si, chiar daca e un
cliseu de doi bani, mi-l asum si merg mai departe.
Am citit, am cautat, am invatat si am observant o buna parte
din ce ma-nconjoara. Asadar, acum am decis sa trec de la pudism la plural si
sa-mi bag ambele picioare in cei/cele/celor/celorlalti care prefera sa-si
ascunda limba in chilotii altora si fetele dupa cafenia masca ce-o poarta.
Imi asum cuvintele, chiar si daca acum exista abia intr-un
mod virtual si, tot asa, virtual, am sa vi le scuip in fata. Prea urat?! Las’
ca va obisnuiti.
Romania. Ce-i cu ea? Nimic nou. Aceleasi stiri, aceleasi
crime si aceeasi oameni.
De cand? Cam de prin 2009. Acum, nu spun ca inainte eram
sfinti dar incepem, unul cate una, sa ne saturam de rahatul acela turcesc pe
care-l mananca marea greata de oameni din jur si trecem, tiptil, la a procura
linguri mai mari ca macar sa-i ajutam sa le stea-n gat.
Cultura. Frumoasa, de la Big Bang incoace. Acum, insa,
suntem mai bronzati si furam mai mult (cel putin asa am auzit ca ar fi parerea
vecinilor… de scara si, totodata, de bloc).
Invatamantul? Spuneam ceva mai sus de un rahat turcesc.
Profesorii? 2% merita titularizarea de care dispun.
Preotii? Daca ei nu se implica in politica, noi de ce sa discuam
de ei?
Viata? Oh, da! Minunea nasterii s-a transformat in chinul
parintilor de pretutindeni.
Cam asta ar fi un rezumat, rupt din parerea unui pusti
batran, lipsit in cele din urma de orice sentiment binevoitor pentru orice. Nu
spun c-am sa ma schimb, nici ca am sa fac doar bine. Spun doar ca nu mai merge asa si schimbarea,
cand va veni, ne va lasa fundurile umede in bataia vantului.
Acum ma pun in Break si nu ma-nclin. M-aplec, sa iau de pe
asfalt 1 ban.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu