Pe coclauri cu gandul,
Pe drum fiind, strigandu-l,
Ma apropiam de el cu patos
Si parea cu tot-un haos.
Era ceva nou pentru mine,
Nu-l mai simtisem nicicand
Iar cand mi-a spus pe nume
Am vrut, in brate, sa-l strang.
Si m-a strans si el pe mine
Si mi-a spus ca-i era dor,
Sa am un zambet pe fata
Si sa fiu mai domol.
I-am zis ca ma bucur,
Ca, in sfarsit, l-am cunoscut;
Ca el, sentimentul,

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu